1. Calendarul anual
2. /
3. Festivități
4. /
5. România

Ziua Unirii

1. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza: În anii 1859, Principatele Române, Moldova și Țara Românească, se aflau sub suzeranitatea otomană, dar aveau domnitori separați. În Moldova, domnitor era Grigore Alexandru Ghica, iar în Țara Românească, Barbu Dimitrie Știrbei. Situația politică și socială din cele două principate erau complicate.

2. Alegerile domnitorului comun: Sub presiunea cererilor populației și a unor cercuri politice progresiste, a fost organizat un plebiscit în Moldova și Țara Românească pentru a alege un domnitor comun. La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859, a fost ales și în Țara Românească.

3. Unirea Principatelor: Alegerea aceluiași domnitor în ambele principate a deschis calea către unirea lor sub o singură domnie. La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a depus jurământul de credință față de cele două principate și a devenit domnitor comun. Această unire nu a fost încă recunoscută oficial, dar a marcat începutul unor negocieri și demersuri diplomatice.

4. Reacții internaționale: Unirea a fost privită cu rezervă de marile puteri europene, în special de Imperiul Otoman și de Austria, care aveau interese în regiune. Totuși, cu sprijinul populației și al unor lideri politici influenți, unirea a fost consolidată și a dus la consolidarea domniei lui Cuza.

5. Recunoașterea oficială: Unirea Principatelor Române a fost recunoscută oficial de către marile puteri la 1858 prin Convenția de la Paris. Aceasta a consolidat statalitatea României, înainte ca Cuza să fie înlăturat în 1866, deschizând calea pentru instaurarea monarhiei constituționale și alegerea unui nou domnitor, Carol I.